Tribunalul a constatat ca încetarea de drept a calitatii de consilier local înainte de expirarea datei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calitatii de membru al partidului politic, caz nou instituit prin dispoz. art 9 alin.2 litl h/l, din leg. 393/2004, este o consecinta a dispoz.art. 8 alin 2 din Constitutie potrivit carora partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Electoratul acorda votul sau unei persoane , pentru a îndeplini o functie publica la nivelul administratiei locale, în considerarea programului politic al partidului, din rândurile caruia face parte la momentul alegerii si pe care aceasta persoana urmeaza sa îl promoveze pe perioada mandatului iar in conditiile în care alesul local nu mai este membru al partidului, pe listele caruia a fost ales, înseamna ca nu mai întruneste conditiile de reprezentativitate si legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegatorii au optat.
De altfel prin deciziile nr.1167/11.decembrie 2007, nr.915/18.octombrie 2007 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederile art.9 alin.2 lit.h/1 din Legea nr.393004 privind statutul alesilor locali, apreciindu-se ca aceste dispozitii legale noi introduse prin art.3 pct.3 din Legea nr.249/2006, nu contravin dispozitiilor art.15 alin.1, art.13 si art.53 din Constitutie.
Sustinerile contestatorului cu privire la faptul ca hotarârea Consiliului Local a fost luata cu încalcarea prevederilor Legii nr.215/2001 nu pot fi retinute, având în vedere ca în speta de fata sunt aplicabile prevederile Legii speciale nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali, care deroga de la regulile procedurale generale prevazute de Legea nr.215/2001.
-dupa excludere-in cazul actionarii consilierilor locali exclusi in justitie.
http://www.jurisprudenta.com/Incetarea-de-drept-a-mandatului-de-consilier-local-%C3%AEnainte-deexpirarea-duratei-normale-de-exercitareca-urmarea-pierderii-prin-excluderea-calit%C4%83%C5%A3ii-de-membru-al-partiduluipe-lista-c%C4%83ruia-a-fo-Act-Jurisprudenta-70656.html
Care este prevederea legislativa care stipuleaza ca acel consilier local ce este exclus din partid este exclus si din functia de consilier local?
In conformitate cu prevederile Legii nr. 249/2006 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali ) se retine ca:
Art 9 alin 2
Calitatea de consilier local sau de consilier judetean inceteaza de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului, in urmatoarele cazuri:
...............................
„h1) pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales;“.
Din textul legal rezulta ca excluderea din partid duce la pierderea calitatii de consilier local (sau judetean).
http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_34134/excludere-consilier-local.html
Mandatul de consilier local poate fi suspendat / incetat prin excluderea din cadrului partidului politic din care respectivul face parte? Isi poate exercita calitatea de consilier in continuare ca independent? In cazul in care nu o poate face, de ce? Se poate ataca decizia la instanta de contencios administrativ? Ce sanse de reusita sunt?
Calitatea de consilier local inceteaza de drept conform Legii 393/2004 prin pierderea calitatii de membru al partidului pe a carui lista a fost ales respectivul consilierul. In aceasta situatie consiliul local din care face parte respectivul consilier adopta o hotarare prin care constata incetarea mandatului de consilier local. Hotararea poate fi atacata la instanta de contencios administrativ insa sanse de castig nu prea exista intrucat prevederea legala este imperativa si nu lasa loc la interpretari.
http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_37317/Incetarea-suspendarea-calitatii-de-consilier-local.html
Cazuri precum:
-Marian Măroiu a fost exclus din PSD, pierzându-şi şi calitatea de consilier local
-Excluderea lui Anchidin din Consiliul Local Iasi
-Consilierii Mihai Constantinescu, Cornelia Boanta, Laura Condur, Dan Irimia, Ionut Diaconu, Niculina Agache, au dreptul sa conteste masura la Comisia de Arbitraj a organizatiei judetene a PSD Constanta, dar spun ca demersul lor este dinainte sortit esecului.
Cei sase consilieri exclusi ii vor trimite liderului PSD Mircea Geoana o scrisoare despre cele intamplate.
Liderii PSD Constanta, Radu Mazare si Nicusor Constantinescu, nu au putut fi contactati. Liderul filialei locale a PSD Mangalia, consilierul judetean Claudiu Mihai Tusac, a refuzat sa vorbeasca, dar a trimis un comunicat de
presa in care se spune ca motivele care au stat la baza excluderii din partid a consilierilor locali ai partidului "constau in nerespectarea repetata a unor prevederi din statut, cu privire la exprimarea unor pareri ce contravin orientarilor partidului si
hotararilor adoptate, nerespectarea disciplinei de partid si caracterului confidential al unor informatii care au adus daune imaginii si prestigiului partidului".
http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/toti-consilierii-locali-ai-psd-din-mangalia-au-fost-exclusi-din-partid~ni4iuo
http://www.infoportal.ro/articol~din-politica~info-464927~mintas-exclus-la-insistentele-lui-bar.html
Ioan Mintas si Silvia Suciu-consilieri locali PSD Bihor exclusi!

Latest Forum Posts
| Thread | Poster | Views | Replies | Lastpost | |
![]() |
Alegeri anticipate la Parlament?alegeri anticipate la Consiliul Local Calafat? (Ultimele zvonuri) | basshunter | 14 | 1 | quick Fri Sep 03 2010, 09:22PM |
![]() |
Radiografia celor care ne conduc sau ne vor conduce. (Ultimele zvonuri) | Amelia | 984 | 47 | Amelia Thu Sep 02 2010, 05:58PM |
![]() |
Se putea face mai mult (Ultimele zvonuri) | rival | 667 | 7 | Q7 Sun Jul 11 2010, 01:36PM |
![]() |
Zilele Caalfatului succes sau balci? (Ultimele zvonuri) | basshunter | 386 | 6 | Amelia Fri Jun 25 2010, 01:46PM |
| Threads: 21 | Replies: 169 | Views: 15002 | |||||
Nenumarate cazuri identice cu cel de la Calafat in tara-in vederea domnului Mladin Florin, Secretar Municipiul Calafat
Stanciu Ninel un personaj toxic pentru dezvoltarea Calafatului.
Episodul 1
Animal preferat:papagalul desi a incercat de mic sa imite maimutele.
Preferinte: whisky timbrat si spatii in zona Penny,distrugerea panourilor electorale ale lui Traian Basescu.
O transformare a avut loc in scara de valori morala,in care nu poate depasi prima treapta, a acestui om in urma cu ceva timp,din un infocat sustinator al PSD si fost consilier local cu vechime a trecut la denigrarea acestui partid.
Se spune ca orice primar ar exista,Ninel il slaveste "ca sa le fie bine" oamenilor.
Implicat in megascandalul PENNY-Stanciu la Calafat.
Acest peronaj a dat dovada instabilitatii psihice in nenumarate sedinte ale CL Calafat.
Locul sau,legal nu mai este in Consiliul Local Calafat si cetatenii orasului nu mai pot fi reprezentati de asemenea factori de decizie.
Se incadreaza in tipul de politician descris de Calin Popescu Tariceanu,al celor "cu muci in freza".
Asa ca iesiti in strada pe 1 decembrie ca sa il trimitem la Cetate!
Animal preferat:papagalul desi a incercat de mic sa imite maimutele.
Preferinte: whisky timbrat si spatii in zona Penny,distrugerea panourilor electorale ale lui Traian Basescu.
O transformare a avut loc in scara de valori morala,in care nu poate depasi prima treapta, a acestui om in urma cu ceva timp,din un infocat sustinator al PSD si fost consilier local cu vechime a trecut la denigrarea acestui partid.
Se spune ca orice primar ar exista,Ninel il slaveste "ca sa le fie bine" oamenilor.
Implicat in megascandalul PENNY-Stanciu la Calafat.
Acest peronaj a dat dovada instabilitatii psihice in nenumarate sedinte ale CL Calafat.
Locul sau,legal nu mai este in Consiliul Local Calafat si cetatenii orasului nu mai pot fi reprezentati de asemenea factori de decizie.
Se incadreaza in tipul de politician descris de Calin Popescu Tariceanu,al celor "cu muci in freza".
Asa ca iesiti in strada pe 1 decembrie ca sa il trimitem la Cetate!
Oameni care isi bat joc de orasul Calafat-episodul 1
Stelian Mugur-partea 1
Un distins fost consilier local in perioada 2008-2010.
O persoana care isi doreste sa fie normala.
Parul si-a dat seama cu cine are onoarea si l-a parasit.
Implicat in tunul de mari proportii PENNY-la Calafat ce pe data de 1 decembrie isi va deschide portile.
Exclus in iulie 2010 de "Partidul" PSD din toate organizatiile,insa ne arata carnetul lui de membru al organizatiei Cetate din februarie 2010.
Probleme cu interpretarea legii desi nu o citeste.
Calitati: o limba pliabila pe orice suprafata,vorba multa fara folos,se spune ca din momentul in care incepe sa isi impuna o idee si pana la capat,o uita.
Exemplul ciocoiului contemporan,de profesie "smecheras",se autodescrie drept o persoana care munceste foarte mult la cafeaua de dimineata.
Calafatul.ro considera ca acest personaj nu mai reprezinta interesele oamenilor din Calafat ci doar pe cele personale.
Dupa cum precizeaza "oameni calumea cei de la Cetate,ce daca sunt de la Cetate..."-problema esentiala a orasului Calafat.
Asa ca iesiti in strada pe 1 decembrie ca sa il trimitem la Cetate!
Un distins fost consilier local in perioada 2008-2010.
O persoana care isi doreste sa fie normala.
Parul si-a dat seama cu cine are onoarea si l-a parasit.
Implicat in tunul de mari proportii PENNY-la Calafat ce pe data de 1 decembrie isi va deschide portile.
Exclus in iulie 2010 de "Partidul" PSD din toate organizatiile,insa ne arata carnetul lui de membru al organizatiei Cetate din februarie 2010.
Probleme cu interpretarea legii desi nu o citeste.
Calitati: o limba pliabila pe orice suprafata,vorba multa fara folos,se spune ca din momentul in care incepe sa isi impuna o idee si pana la capat,o uita.
Exemplul ciocoiului contemporan,de profesie "smecheras",se autodescrie drept o persoana care munceste foarte mult la cafeaua de dimineata.
Calafatul.ro considera ca acest personaj nu mai reprezinta interesele oamenilor din Calafat ci doar pe cele personale.
Dupa cum precizeaza "oameni calumea cei de la Cetate,ce daca sunt de la Cetate..."-problema esentiala a orasului Calafat.
Asa ca iesiti in strada pe 1 decembrie ca sa il trimitem la Cetate!
Elev din Calafat eliminat de la a doua sesiune a bacalaureatului
Un elev a fost eliminat dupa ce a fost prins încercând să copieze cu ajutorul telefonului mobil. Elevul eliminat din concurs este absolvent al Liceului "Independenţa" din Calafat şi dădea examenul la proba de matematică la centrul de examinare organizat la Colegiul Tehnic "Ştefan Milcu" din aceeaşi localitate.
Sedinta zbuciumata a consilului local
U.Craiova-Sportul 1-0
Podul şpriţului la Calafat
corespondenţă din Calafat
"Cât eşti, Dunăre, de mare, tu curgi liniştită-n vale şi n-ai nici o supărare" sunt doar câteve dintre versurile superbului cântec interpretat de Elena Roizen, "Hai Dunărea mea". Dunărea n-are nici o supărare, cei drept, dar noi, cetăţenii României, avem, şi asta din mai multe puncte de vedere! Poate o supărare au şi preşedintele Băsescu, premierul Boc sau mai mulţi oficiali ai Cabinetului din Palatul Victoria.
Am poposit pentru câteva ore pe malul Dunării, vizavi de Vidin, la 310 kilometri de Bucureşti, pe o căldură dogoritoare de 38 de grade, chiar la Calafat, în judeţul Dolj. Am ales să mergem să vedem stadiul lucrărilor la noul pod peste Dunăre şi nu am rămas deloc impresionaţi. În afară de pozele superbe pe care le-am făcut şi câţiva piloni, muncitorii erau dogorâţi de căldură şi pregătiţi de o repriză bună de bere rece, luată de la Petromul de peste drum.
Praf, nebunie, blocaje, semafoare, căruţe, animale şi muncitori. Cam astea ar fi ingredientele la prima cercetare a locului. Primele semafoare din Calafat au apărut o dată cu începerea ridicării minunatului pod peste fluviul albastru care străbate oraşul natal al lui Gică Popescu. Şi nu e nici o glumă. La fel ca şi taxiurile, în urmă cu şase luni. Oraşul nu are nici un fel de curbă, totul fiind paralel şi lateral. Încă de la primele ore ale dimineţii, nimeni nu părea să aibă chef de muncă, doar niscaiva muncitori stau liniştiţi de vorbă în mijlocul şanţului care delimitează lucrările.
Când ziceai Calafat, te gândeai imediat la fostele întreprinderi care alimentau ţara, dar care au murit între timp: Biosinteza, Amidonul, Zahărul, Textila şi Conservele, aşa cum erau numite de localnici, iar astăzi sunt frumoase locaţii pentru filme horror, filme despre bombardamente sau război. Dar probabil că mai-marii ţării au uitat de nenorocirile care au apărut în România după moartea lui Ceauşescu! Lăsând locurile care făceau cinste oraşului, dar şi judeţului Dolj, pornim cu noaptea-n cap în explorarea şantie-rului de la Calafat, care se întinde pe mai bine de 4 kilometri.
"Momentan am recuperat din întârzierea pe care o aveam acum câteva luni. A fost groasă rău când a venit domn Berceanu aici şi ne-a dat primul avertisment. A luat foc că era întârzierea mare, a ţipat la noi că zburăm dacă nu ne mişcăm mai repede. Riscăm să pierdem bani mulţi, aşa că am pus mâna pe muncă!", îşi începe discursul elegant unul dintre muncitori care s-a băgat singur în seamă cu noi. Ministrul Berceanu a fost la Calafat la 3 august şi a făcut un scandal monstru atunci când a fost scăpat din ochi de ziarişti. "Dacă viteza care a căpătat-o va fi menţinută până în decembrie şi va fi reluată din februarie, sunt şanse ca într-adevăr să fie respectată data de finalizare din iunie 2011", e convins Berceanu.
După aproape o jumătate de oră de mers prin ţărână, unde ne-am umplut de praf, nu am observat nici o mişcare de trupe. Doar o basculantă care încărca pământ pentru a face loc muncitorilor care erau gata-gata să înceapă construcţia drumului care va duce până la Golenţi.
"Încercăm să facem şi noi ce putem să facem repede podul ăsta, ca să avem şi noi mai mulţi bani, că o să crească oraşul, da' pe căldurile astea ce să faci, domne? Nici apă nu ne dau, muncim la fiarele astea de am înnebunit. Noi avem mai mult de muncă decât bulgarii, suntem şi mai puţini. Avem o grămadă de lucru, dar ce să facem?! Asta e, trebuie să-l terminăm", zice nea Ion Bariga, care stă rezemat într-o cazma, în scurta pauză de săpat la şanţ.
Chiar dacă lucrările au început în acelaşi timp atât în România, cât şi în Bulgaria, se pare totuşi că pe cei aproximativ 50 de muncitori pe care i-am văzut plictisindu-se şi uitându-se la razele soarelui nu-i sperie ameninţările ministrului. Vin în fiecare zi la ora 9:00-10:00 pe şantier, pe la 1:00-2:00 iau o pauză de masă, iar la 6:00-7:00 rup lopeţile şi se retrag în cabanele de fier, în care sunt peste 40 de grade.
Înainte de a pleca, transpiraţi şi plini de praf până la genunchi, ne-am oprit şi la Primăria din Calafat, pentru a vorbi direct cu specialiştii despre ceea ce se petrece la construcţia podului. Aflaţi într-o clădire veche, dar extrem de răcoroasă, undeva în centrul oraşului de la Dunăre, ne-am oprit în biroul arhitectului-şef al oraşului, Constanţa Vărzaru. "Infrastructura conexă pe care România trebuie să o realizeze constă în drumul ru-tier şi un sector feroviar. Drumul ru-tier are 9 km, din care 3,2 km cu câte două benzi pe fiecare direcţie şi o staţie de taxare. Sectorul feroviar are 3 km de linie nouă cu un singur fir, o porţiune de cale ferată reabilitată şi staţia CFR din Golenţi. Au fost întârzieri de aproape 14 luni, dar muncitorii au tras tare şi sunt aproape la zi. S-au făcut exproprieri de peste 10 hectare, totul plătit cu bani de la Guvernul României. Au fost destule probleme, dar încet, încet trebuie să intrăm în normal", ne-a declarat Vărzaru.
Cu gândul că peste câteva luni vom merge cu mare viteză pe pod până la bulgari, sperăm ca muncitorii să lucreze din ce în ce mai mult, să nu mai lenevească şi la tăierea panglicii să participăm şi noi.
Cine dă banii
- programul ISPA 70.000.000 de euro
- Banca Europeană de Investiţii 70.000.000 de euro
- Republica Federală Germania 20.045.167 de euro
- Guvernul Franţei 5.000.000 de euro
- Bulgaria 60.761.285 de euro
preluare:Jurnalul National
"Cât eşti, Dunăre, de mare, tu curgi liniştită-n vale şi n-ai nici o supărare" sunt doar câteve dintre versurile superbului cântec interpretat de Elena Roizen, "Hai Dunărea mea". Dunărea n-are nici o supărare, cei drept, dar noi, cetăţenii României, avem, şi asta din mai multe puncte de vedere! Poate o supărare au şi preşedintele Băsescu, premierul Boc sau mai mulţi oficiali ai Cabinetului din Palatul Victoria.
Am poposit pentru câteva ore pe malul Dunării, vizavi de Vidin, la 310 kilometri de Bucureşti, pe o căldură dogoritoare de 38 de grade, chiar la Calafat, în judeţul Dolj. Am ales să mergem să vedem stadiul lucrărilor la noul pod peste Dunăre şi nu am rămas deloc impresionaţi. În afară de pozele superbe pe care le-am făcut şi câţiva piloni, muncitorii erau dogorâţi de căldură şi pregătiţi de o repriză bună de bere rece, luată de la Petromul de peste drum.
Praf, nebunie, blocaje, semafoare, căruţe, animale şi muncitori. Cam astea ar fi ingredientele la prima cercetare a locului. Primele semafoare din Calafat au apărut o dată cu începerea ridicării minunatului pod peste fluviul albastru care străbate oraşul natal al lui Gică Popescu. Şi nu e nici o glumă. La fel ca şi taxiurile, în urmă cu şase luni. Oraşul nu are nici un fel de curbă, totul fiind paralel şi lateral. Încă de la primele ore ale dimineţii, nimeni nu părea să aibă chef de muncă, doar niscaiva muncitori stau liniştiţi de vorbă în mijlocul şanţului care delimitează lucrările.
Când ziceai Calafat, te gândeai imediat la fostele întreprinderi care alimentau ţara, dar care au murit între timp: Biosinteza, Amidonul, Zahărul, Textila şi Conservele, aşa cum erau numite de localnici, iar astăzi sunt frumoase locaţii pentru filme horror, filme despre bombardamente sau război. Dar probabil că mai-marii ţării au uitat de nenorocirile care au apărut în România după moartea lui Ceauşescu! Lăsând locurile care făceau cinste oraşului, dar şi judeţului Dolj, pornim cu noaptea-n cap în explorarea şantie-rului de la Calafat, care se întinde pe mai bine de 4 kilometri.
"Momentan am recuperat din întârzierea pe care o aveam acum câteva luni. A fost groasă rău când a venit domn Berceanu aici şi ne-a dat primul avertisment. A luat foc că era întârzierea mare, a ţipat la noi că zburăm dacă nu ne mişcăm mai repede. Riscăm să pierdem bani mulţi, aşa că am pus mâna pe muncă!", îşi începe discursul elegant unul dintre muncitori care s-a băgat singur în seamă cu noi. Ministrul Berceanu a fost la Calafat la 3 august şi a făcut un scandal monstru atunci când a fost scăpat din ochi de ziarişti. "Dacă viteza care a căpătat-o va fi menţinută până în decembrie şi va fi reluată din februarie, sunt şanse ca într-adevăr să fie respectată data de finalizare din iunie 2011", e convins Berceanu.
După aproape o jumătate de oră de mers prin ţărână, unde ne-am umplut de praf, nu am observat nici o mişcare de trupe. Doar o basculantă care încărca pământ pentru a face loc muncitorilor care erau gata-gata să înceapă construcţia drumului care va duce până la Golenţi.
"Încercăm să facem şi noi ce putem să facem repede podul ăsta, ca să avem şi noi mai mulţi bani, că o să crească oraşul, da' pe căldurile astea ce să faci, domne? Nici apă nu ne dau, muncim la fiarele astea de am înnebunit. Noi avem mai mult de muncă decât bulgarii, suntem şi mai puţini. Avem o grămadă de lucru, dar ce să facem?! Asta e, trebuie să-l terminăm", zice nea Ion Bariga, care stă rezemat într-o cazma, în scurta pauză de săpat la şanţ.
Chiar dacă lucrările au început în acelaşi timp atât în România, cât şi în Bulgaria, se pare totuşi că pe cei aproximativ 50 de muncitori pe care i-am văzut plictisindu-se şi uitându-se la razele soarelui nu-i sperie ameninţările ministrului. Vin în fiecare zi la ora 9:00-10:00 pe şantier, pe la 1:00-2:00 iau o pauză de masă, iar la 6:00-7:00 rup lopeţile şi se retrag în cabanele de fier, în care sunt peste 40 de grade.
Înainte de a pleca, transpiraţi şi plini de praf până la genunchi, ne-am oprit şi la Primăria din Calafat, pentru a vorbi direct cu specialiştii despre ceea ce se petrece la construcţia podului. Aflaţi într-o clădire veche, dar extrem de răcoroasă, undeva în centrul oraşului de la Dunăre, ne-am oprit în biroul arhitectului-şef al oraşului, Constanţa Vărzaru. "Infrastructura conexă pe care România trebuie să o realizeze constă în drumul ru-tier şi un sector feroviar. Drumul ru-tier are 9 km, din care 3,2 km cu câte două benzi pe fiecare direcţie şi o staţie de taxare. Sectorul feroviar are 3 km de linie nouă cu un singur fir, o porţiune de cale ferată reabilitată şi staţia CFR din Golenţi. Au fost întârzieri de aproape 14 luni, dar muncitorii au tras tare şi sunt aproape la zi. S-au făcut exproprieri de peste 10 hectare, totul plătit cu bani de la Guvernul României. Au fost destule probleme, dar încet, încet trebuie să intrăm în normal", ne-a declarat Vărzaru.
Cu gândul că peste câteva luni vom merge cu mare viteză pe pod până la bulgari, sperăm ca muncitorii să lucreze din ce în ce mai mult, să nu mai lenevească şi la tăierea panglicii să participăm şi noi.
Cine dă banii
- programul ISPA 70.000.000 de euro
- Banca Europeană de Investiţii 70.000.000 de euro
- Republica Federală Germania 20.045.167 de euro
- Guvernul Franţei 5.000.000 de euro
- Bulgaria 60.761.285 de euro
preluare:Jurnalul National
Piturca s-a intors acasa
"L-am convins pe Piţurcă. L-am convins olteneşte. Avem probleme cu banii. Suferim, dar am ales să suferim împreună. Sunt convins că Piţurcă va face treabă bună. Va face o echipă şi mai bună, care va reveni în fruntea Ligii I. Piţi va fi manager şi se va ocupa de absolut tot! Eu vreau să stau în umbră şi să fiu mai mult un suporter al acestei echipe. Voi rămâne doar acţionar, alături de copiii mei" , declara ieri Adrian Mititelu pentru ProSport.
Adrian Mititelu a vorbit si la Fanatik Show, pe Digi Sport, despre noul antrenor:"Piţurcă îşi va face singur contractul. Cum zice el, aşa facem. Am încredere totală în el".
Adrian Mititelu a vorbit si la Fanatik Show, pe Digi Sport, despre noul antrenor:"Piţurcă îşi va face singur contractul. Cum zice el, aşa facem. Am încredere totală în el".
Groapa de gunoi a Calafatului o sfidare fata de locuitorii cartierului Mogador
Groapa de gunoi a orasului Calafat reprezinta o problema reala care este tratata ca si cea a caldurii,fara interes de autoritatile locale.
Mii de locuitori,in special cei din cartierul Mogador sunt nevoiti sa inhaleze aerul poluat datorat arderii deseurilor din aceasta groapa ce nu mai este conforma cu standardele europene.
Solutiile la aceasta ora nu sunt reale si dispretul aratat fata de cetateni este incredibil.
Cat sa mai respiram aceste gaze nocive?
Chiar nu observa nimeni?
Unde sunt solutiile?
Unde sunt proiectele europene promise?-la desfasurarea unui proiect european acesta este supervizat de Uniunea Europeana ceea ce nu corespunde comisioanelor ce trebuie sa ajunga in buzunarele clientelei,de asta nu se fac.
Mii de locuitori,in special cei din cartierul Mogador sunt nevoiti sa inhaleze aerul poluat datorat arderii deseurilor din aceasta groapa ce nu mai este conforma cu standardele europene.
Solutiile la aceasta ora nu sunt reale si dispretul aratat fata de cetateni este incredibil.
Cat sa mai respiram aceste gaze nocive?
Chiar nu observa nimeni?
Unde sunt solutiile?
Unde sunt proiectele europene promise?-la desfasurarea unui proiect european acesta este supervizat de Uniunea Europeana ceea ce nu corespunde comisioanelor ce trebuie sa ajunga in buzunarele clientelei,de asta nu se fac.
Despre Tabara Folk
Interviu cu DAN VANĂ, iniţiator al Taberei în ’96
- Care este istoria Taberei Naţionale de Muzică Folk de la Calafat? Ce s-a întâmplat în urmă cu 13 sau… mai mulţi ani?
- În urmă cu mai mulţi ani, în 1996, atunci au fost începuturile. Totul a pornit de la Festivalul-Concurs de Muzică Folk şi Poezie “Floare de ger”. În iarna lui ’95, după prima zi de spectacol, concurenţii, adunaţi la masă cu cei care erau în juriu pe-atunci – Adrian Ivaniţchi, Victor Socaciu, Baniciu şi Vintilă –, au început să discute despre viitorul muzicii folk. Consacraţii spuneau că nu există nici un viitor, le recomandau tinerilor să se apuce de altceva, să înveţe o meserie, pentru că viaţa este grea şi nu se poate trăi din asta. Într-un fel au şi avut dreptate: dintre cei care erau atunci, doar grupul “Karma” mai desfăşoară o activitate muzicală susţinută, dar nu ştiu cât câştigă din asta. Concurenţii spuneau că nu e adevărat, ei considerau că muzica e viaţa lor, fără asta nu pot să trăiască, stârnind zâmbetele înţelegător-ironice ale “veteranilor”.
Nu contează dacă au ajuns la o concluzie sau nu, important este că ne-am dat seama că au nevoie de aceste discuţii, că este necesar un cadru în care să-şi spună fiecare părerea despre profesia lui de artist, cu problemele pe care le întâmpină. Şi atunci am depus un proiect la Ministerul Tineretului şi Sportului, cu tema Tabăra de Muzică Folk de la Calafat, inspirându-mă, ce-i drept, dintr-un proiect al lui Dan Merişca, liderul SF-ului românesc din perioada de dinainte de ’89, care aduna toţi scriitorii de science fiction, mai mari sau mai mici, într-o tabără de creaţie.
Prima Tabără Folk a fost destul de restrânsă şi s-a derulat, timp de şapte zile, la Başcov, pe plajă, mai mult cu corturi, pentru că vremea era foarte caldă, iar Dunărea era aproape, cu focuri de tabără în fiecare seară, o adevărată plăcere… Am dat un singur spectacol în oraş, în a treia zi a Taberei, şi apoi un spectacol de închidere în care am oferit nişte diplome hazlii. Ediţia a II-a deja a crescut ca valoare, au venit Cristian Buică, Magda Puşcaş, Maria Magdalena Dănăilă, grupurile “Prefix 032” şi “Karma”. Deja de la a III-a, a IV-a ediţie au apărut aici Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Gyuri Pascu, nume grele ale folkului românesc, alături de tineri, de critici muzicali şi de jurnalişti care promovează genul şi, nu în ultimul rând, de fani.
Începând cu a VIII-a ediţie, ne-am transformat un pic într-o fabrică de spectacole, din nou dând prilej de discuţii în contradictoriu. Mircea Bodolan susţinea că nu ar trebui să transformăm tabăra într-o societate de organizare de spectacole pentru că noi suntem aici ca să ne întâlnim, să discutăm, să dezbatem probleme, să ne simţim ca într-o tabără. Alţii spuneau că, dacă tot suntem atâţia la un loc, de ce să nu oferim oamenilor spectacole. Iar în timp ce se dezbăteau problemele astea se şi cânta, spre folosul publicului…
- A fost cumva o ediţie de… criză cea din 2010?
- Nu s-a arătat a fi una de criză. Chiar dacă, aşa cum spunea primarul municipiului Calafat, Mircea Guţă, la o lansare de carte de la Muzeul de Artă, există oameni în criză şi oameni cu crize… Noi am încercat să-i evităm pe cei cu crize şi să uităm de cuvântul ăsta – deşi are o sonoritate frumoasă în muzică, ar rima cu briză sau banchiză… Ediţia a XIII-a – noi ne temeam să nu ne poarte ghinion numărul! – s-a desfăşurat foarte bine. Cred că tot ce ne-am propus privind desfăşurarea evenimentului am îndeplinit.
În plus, s-a întâmplat şi ceva la care speram de la primele ediţii, dar până acum nu ne convinsesem că s-ar fi îndeplinit: formarea la Calafat a unui public compact şi numeros de iubitori de muzică folk, de consumatori conştienţi ai actului artistic, nu de cetăţeni care vin la o manifestare stradală, în aer liber, intră gratuit, beau ceva şi pleacă. Este un public foarte atent, civilizat, care ştie să aplaude la scenă deschisă când este cazul, ştie să aprecieze un vers. Şi l-ar dori orice manifestare de gen, iar colegii şi prietenii noştri folkişti sunt încântaţi de el!
- Ca unul care ia mereu pulsul spectacolelor ori festivalurilor de gen, ce crezi despre viitorul folkului?
- Aş spune că folkul se află pe un drum normal, existând pericolul unei creşteri a produselor de o valoare mai mică. Am căzut, poate, într-o extremă: de unde erau foarte puţine manifestări, acum sunt foarte multe. Apare şi folkul care are ca suport textul de proastă calitate, pentru că nu înseamnă că cel care cântă folk este şi valoros, că o face şi bine. Dar nu poate să nu bucure pe cel care se ocupă de acest gen muzical faptul că sunt manifestări săptămânale în toată ţara. Dacă daţi o căutare pe Internet o să vedeţi. Au apărut bloguri, au apărut site-uri care promovează muzica folk, sunt cluburi în ţară care au săptămânal spectacole. Nu există folkist, chiar şi cu cotă mică pe piaţă, care să nu aibă un spectacol lunar. Spectacol care se remunerează şi asta înseamnă clar că există cerere şi ofertă şi că omul respectiv chiar are o cotă de piaţă, că i se vinde produsul. Asta înseamnă că am intrat în normalitate.
M-aş bucura dacă şi muzica clasică ar avea piaţa pe care o are muzica folk. Muzica clasică se bucură acum în România de clădiri impozante, de opere, de filarmonici, de oameni extraordinar de bine pregătiţi, de instrumentişti de valoare mondială, dar care cântă uneori cu sala goală, care au un salariu foarte mic, suferă de toate problemele de care suferă cetăţeanul de rând. Şi n-ar trebui să fie aşa, pentru că ei sunt artişti, doar cântă muzica marilor compozitori, cântă muzica sferelor înalte! Folkul o duce foarte bine, din punctul meu de vedere. Numai că, poate, la un moment dat, breasla va reuşi să ţină sub control devierea de la calitatea, măcar medie, a cântecului.
MAGDA BRATU
sursa:www.cvlpress.ro
- Care este istoria Taberei Naţionale de Muzică Folk de la Calafat? Ce s-a întâmplat în urmă cu 13 sau… mai mulţi ani?
- În urmă cu mai mulţi ani, în 1996, atunci au fost începuturile. Totul a pornit de la Festivalul-Concurs de Muzică Folk şi Poezie “Floare de ger”. În iarna lui ’95, după prima zi de spectacol, concurenţii, adunaţi la masă cu cei care erau în juriu pe-atunci – Adrian Ivaniţchi, Victor Socaciu, Baniciu şi Vintilă –, au început să discute despre viitorul muzicii folk. Consacraţii spuneau că nu există nici un viitor, le recomandau tinerilor să se apuce de altceva, să înveţe o meserie, pentru că viaţa este grea şi nu se poate trăi din asta. Într-un fel au şi avut dreptate: dintre cei care erau atunci, doar grupul “Karma” mai desfăşoară o activitate muzicală susţinută, dar nu ştiu cât câştigă din asta. Concurenţii spuneau că nu e adevărat, ei considerau că muzica e viaţa lor, fără asta nu pot să trăiască, stârnind zâmbetele înţelegător-ironice ale “veteranilor”.
Nu contează dacă au ajuns la o concluzie sau nu, important este că ne-am dat seama că au nevoie de aceste discuţii, că este necesar un cadru în care să-şi spună fiecare părerea despre profesia lui de artist, cu problemele pe care le întâmpină. Şi atunci am depus un proiect la Ministerul Tineretului şi Sportului, cu tema Tabăra de Muzică Folk de la Calafat, inspirându-mă, ce-i drept, dintr-un proiect al lui Dan Merişca, liderul SF-ului românesc din perioada de dinainte de ’89, care aduna toţi scriitorii de science fiction, mai mari sau mai mici, într-o tabără de creaţie.
Prima Tabără Folk a fost destul de restrânsă şi s-a derulat, timp de şapte zile, la Başcov, pe plajă, mai mult cu corturi, pentru că vremea era foarte caldă, iar Dunărea era aproape, cu focuri de tabără în fiecare seară, o adevărată plăcere… Am dat un singur spectacol în oraş, în a treia zi a Taberei, şi apoi un spectacol de închidere în care am oferit nişte diplome hazlii. Ediţia a II-a deja a crescut ca valoare, au venit Cristian Buică, Magda Puşcaş, Maria Magdalena Dănăilă, grupurile “Prefix 032” şi “Karma”. Deja de la a III-a, a IV-a ediţie au apărut aici Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Gyuri Pascu, nume grele ale folkului românesc, alături de tineri, de critici muzicali şi de jurnalişti care promovează genul şi, nu în ultimul rând, de fani.
Începând cu a VIII-a ediţie, ne-am transformat un pic într-o fabrică de spectacole, din nou dând prilej de discuţii în contradictoriu. Mircea Bodolan susţinea că nu ar trebui să transformăm tabăra într-o societate de organizare de spectacole pentru că noi suntem aici ca să ne întâlnim, să discutăm, să dezbatem probleme, să ne simţim ca într-o tabără. Alţii spuneau că, dacă tot suntem atâţia la un loc, de ce să nu oferim oamenilor spectacole. Iar în timp ce se dezbăteau problemele astea se şi cânta, spre folosul publicului…
- A fost cumva o ediţie de… criză cea din 2010?
- Nu s-a arătat a fi una de criză. Chiar dacă, aşa cum spunea primarul municipiului Calafat, Mircea Guţă, la o lansare de carte de la Muzeul de Artă, există oameni în criză şi oameni cu crize… Noi am încercat să-i evităm pe cei cu crize şi să uităm de cuvântul ăsta – deşi are o sonoritate frumoasă în muzică, ar rima cu briză sau banchiză… Ediţia a XIII-a – noi ne temeam să nu ne poarte ghinion numărul! – s-a desfăşurat foarte bine. Cred că tot ce ne-am propus privind desfăşurarea evenimentului am îndeplinit.
În plus, s-a întâmplat şi ceva la care speram de la primele ediţii, dar până acum nu ne convinsesem că s-ar fi îndeplinit: formarea la Calafat a unui public compact şi numeros de iubitori de muzică folk, de consumatori conştienţi ai actului artistic, nu de cetăţeni care vin la o manifestare stradală, în aer liber, intră gratuit, beau ceva şi pleacă. Este un public foarte atent, civilizat, care ştie să aplaude la scenă deschisă când este cazul, ştie să aprecieze un vers. Şi l-ar dori orice manifestare de gen, iar colegii şi prietenii noştri folkişti sunt încântaţi de el!
- Ca unul care ia mereu pulsul spectacolelor ori festivalurilor de gen, ce crezi despre viitorul folkului?
- Aş spune că folkul se află pe un drum normal, existând pericolul unei creşteri a produselor de o valoare mai mică. Am căzut, poate, într-o extremă: de unde erau foarte puţine manifestări, acum sunt foarte multe. Apare şi folkul care are ca suport textul de proastă calitate, pentru că nu înseamnă că cel care cântă folk este şi valoros, că o face şi bine. Dar nu poate să nu bucure pe cel care se ocupă de acest gen muzical faptul că sunt manifestări săptămânale în toată ţara. Dacă daţi o căutare pe Internet o să vedeţi. Au apărut bloguri, au apărut site-uri care promovează muzica folk, sunt cluburi în ţară care au săptămânal spectacole. Nu există folkist, chiar şi cu cotă mică pe piaţă, care să nu aibă un spectacol lunar. Spectacol care se remunerează şi asta înseamnă clar că există cerere şi ofertă şi că omul respectiv chiar are o cotă de piaţă, că i se vinde produsul. Asta înseamnă că am intrat în normalitate.
M-aş bucura dacă şi muzica clasică ar avea piaţa pe care o are muzica folk. Muzica clasică se bucură acum în România de clădiri impozante, de opere, de filarmonici, de oameni extraordinar de bine pregătiţi, de instrumentişti de valoare mondială, dar care cântă uneori cu sala goală, care au un salariu foarte mic, suferă de toate problemele de care suferă cetăţeanul de rând. Şi n-ar trebui să fie aşa, pentru că ei sunt artişti, doar cântă muzica marilor compozitori, cântă muzica sferelor înalte! Folkul o duce foarte bine, din punctul meu de vedere. Numai că, poate, la un moment dat, breasla va reuşi să ţină sub control devierea de la calitatea, măcar medie, a cântecului.
MAGDA BRATU
sursa:www.cvlpress.ro
Go to page >>


























