Calafatul.ro

Comasarea alegerilor este neconstituţională, a decis miercuri Curtea Constituţională. USL sesizase instanţa, susţinând că, prin Legea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, Guvernul a nesocotit prevederea constituţională potrivit căreia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, dar şi reglementările europene potrivit cărora legislaţia electorală nu poate fi modificată decât cu minim 12 luni înainte de alegeri.

În urmă cu o săptămână, pe 18 ianuarie, CCR a decis să amâne dezbaterile, pentru a solicita Guvernului informaţii suplimentare privind impactul economic al comasării alegerilor locale şi parlamentare, având în vedere că în expunerea de motive a actului normativ se arată că organizarea separată a alegerilor ar avea un impact financiar asupra cheltuielilor din bugetul de stat mai mare decât dacă acestea ar avea loc în acelaşi timp.

Curtea a început din 12 ianuarie discuţiile pe marginea contestaţiei opoziţiei, însă dezbaterile au fost şi atunci amânate o săptămână.

Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pe proiectul de lege care vizează comasarea alegerilor parlamentare şi locale pe 15 decembrie 2011.

Lucrările de construcţie la podul de peste Dunăre între Calafat şi Vidin sunt finalizate într-o proporţie de 70%, ele urmând să fie încheiate până la sfârşitul anului în curs, a declarat Tomislav Doncev, ministrul gestionării fondurilor europene în guvernul bulgar, citat joi de cotidianul Monitor. El a precizat că în momentul de faţă aproape toate problemele au fost soluţionate şi că va fi făcut tot posibilul ca finalizarea celui de-al doilea pod între România şi Bulgaria să se încheie în acest an, când expiră şi termenul pentru absorbţia fondurilor din programul de preaderare ISPA prin care este finanţat proiectul.

Memorandumul pentru programul ISPA a fost semnat în anul 2005. Spre sfârşitul anului 2011 sunt plătite 1,2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 84% din finanţarea destinată Bulgariei, iar cu finalizarea podului Calafat-Vidin nivelul de absorbţie a banilor din ISPA va creşte la 90%, a spus Doncev. El a amintit că, la începutul mandatului actualului guvern, rata de absorbţie a fondurilor din programul ISPA a fost de doar 30%.

Până la sfârşitul anului, ponderea fondurilor absorbite din cadrul programelor operaţionale trebuie să ajungă la 38%-40%, afirmă Tomislav Doncev, într-un interviu pentru ziarul Standart. În bugetul de stat pentru 2012 sunt prevăzute 3,8 miliarde leva (circa 1,9 miliarde de euro) pentru cofinanţare naţională a proiectelor realizate cu fonduri europene, a indicat ministrul. El a adăugat că, până în decembrie, trebuie contractate toate fondurile destinate Bulgariei din cadrul programelor Dezvoltare regională, Capacitate Administrativă, Transport şi Mediu. În opinia ministrului, fără fonduri europene bulgarii ar fi fost cu cel puţin 10% mai săraci decât sunt acum.

Podul Calafat-Vidin va avea o lungime de aproximativ 2 kilometri, două benzi rutiere pe sens, o linie de cale ferată, două trotuare şi o pistă pentru biciclişti. Ministrul bulgar al transporturilor, Ivailo Moskovski, a anunţat la sfârşitul lunii octombrie 2011 că valoarea totală a construcţiei va creşte cu 27 milioane de euro.

Înainte de creşterea anunţată de ministrul Moskovski, costul construcţiei podului se ridica la peste 225 de milioane de euro. 70 de milioane sunt asigurate prin programul ISPA, grant al Fondului de Coeziune, alte 70 de milioane sunt acordate de Banca Europeană de Investiţii sub formă de împrumut, bugetul de stat al Bulgariei asigură 60 de milioane, banca germană de dezvoltare KfW (Kreditanstalt fur Wiederaufbau) acordă două de milioane de euro sub formă de ajutor şi 18 milioane sub formă de împrumut, iar Agenţia Franceză de Dezvoltare - un ajutor de 5 milioane de euro. Finanţarea accesului de pe malul românesc este asigurată de Uniunea Europeană prin programul ISPA, cu 34 de milioane de euro, şi de bugetul de stat al României, cu 33 de milioane de euro.

În momentul de faţă, România şi Bulgaria sunt legate de un singur pod pe toată lungimea porţiunii comune a Dunării - 470 km. Acesta se află între Giurgiu şi Ruse şi a fost inaugurat în anul 1954.

Vreau să aflu despre ei. Îmi place să aflu şi vreau să transmit. Penitenciarul de Minori şi Tineri din Craiova a fost alegerea mea. Funcţionează în locul Grupului Şcolar Special nr. 5, preluat de către Direcţia Generală a Penitenciarelor. Aici îşî execută pedeapsa minorii şi tinerii care au săvârşit fapte sancţionate penal.
E ceva în genul unei lumi în negru şi alb. Negru e mediul din care vin şi albă e posibilitatea pe care o găsesc aici de a se reintegra. Iar acum îmi permit să critic puţin societatea. În penitenciar deţinuţii interacţionează cu valori, reguli şi respect. Când sunt puşi in libertare, pentru noi, cei din societate, ramân tot infractori. Ce posibilitate le remâne să supravieţuiască? Să devină iar infractori.
Nu au ţinut în mână niciodată o pensulă dar descoperă că au talent la pictură. Nu e genial?
Penitenciarul custodiază tineri până la vârsta de 21 de ani. După 21 de ani sunt transferaţi într-unul de maximă securitate. O noutate a Legii 276/2006 prevede patru regimuri de executare a pedepselor pentru persoanele private de libertate.Regimul de maximă securitate se aplică pedepselor de 15 ani. Regimul închis pedepselor cuprinse între cinci şi 15 ani, în timp ce regimul semideschis se aplică pentru pedepsele între unu şi cinci ani. Regimul deschis este valabil pentru pedepse de un an sau mai mici.
Biroul inspectorului Daniel Barbu, însufleţit de muşcatele din fereastră, a fost locul ideal de a-mi satisface curiozitaţile. Printre fragmente de „bombăneală”, domnul Daniel Barbu răsfoieşte revista „Emanuel”. Redactor-şef e Adrian Stroe, condamnat pe viaţă. Numit şi taximetristul morţii, Adrian Stroe a omorât cu sânge rece trei prostituate: Lavinia, Mariana şi rusoaica Stvelna. La vremea comiterii faptei s-a scris şi s-a vorbit mult. În închisoare a devenit redactor-şef prin organizaţiile religioase. ”Am ajuns la Dumnezeu în momentul în care am vrut să mă sinucid”, spune el. Neli, în vârstă de 37 de ani, spune că „trebuie să fie psihopat”, iar Elisabeta adaugă râzând că „trebuie să meargă la doctor”.



Hilde Tudora: Am citit pe site-ul oficial al acestei unitaţi că sistemul penitenciar românesc trece printr-o perioadă de schimbări profunde. Care ar fi aceste schimbări?

Daniel Barbu: Aş începe prin a face puţină istorie. Până în anul 2006 exista o lege a executării pedepselor. A fost abrogată, dar a fost emisă o alta care să raspundă necesităţii sistemului penitenciar.
În septembrie 2011 urmau să fie puse în aplicare noile coduri.Probabil se vor aplica în anul 2012. Începând cu anul 2004,personalul penitenciarului nu mai este militar, a devenit civil.



H.T.: Prin ce metode se poate alinia sistemul penitenciar românesc la standardele europene?

D.B.: Din punct de vedere legislativ şi mai ales prin schimbarea mentalităţii. Iar acest lucru nu e valabil doar la noi, cei din sistem, ci şi la cei din societate. Noi nu i-am adus aici să îi ţinem închişi. Nu vrem să îi transformăm din brute în adevarate brute. Societatea trebuie să le dea o şansă. Au fost infractori, dar nu mai sunt. Aş adăuga aici că de când suntem în Uniunea Europeană, suntem supervizaţi de organisme internaţionale care se ocupă de drepturile deţinuţilor. Suntem vizitaţi frecvent de astfel de organisme şi, până acum, nu au adus niciun reproş unităţii noastre.



H.T.: Ce îşi propune acest penitenciar?

D.B.: Misiunea noastră este de a asigura reintegrarea persoanelor private de liberatate în societate, prin programe de asistenţă psihosocială, asigurarea drepturilor deţinuţilor, prin educaţie şi diverse activităţi. Aici vin copii şi tineri din medii diferite. Din familii dezorganizate, orfelinate sau canale. Neavând un mediu de suport , pentru deţinuţi nu există o scară a valorilor. La noi îşi gasesc răbdarea de a sculpta, energia de a face sport. O să vă dau şi un exemplu. De curând, am primit un e-mail de la un fost deţinut. Fusese condamnat la cinci ani de închisoare pentru viol. În penitenciar a urmat cursuri de dans şi a învăţat câteva stiluri. Acum e în Palma de Mallorca, şi-a făcut o trupă şi îi merge foarte bine. Asta vrem. Să îi schimbăm. Să îi transformăm din oameni răi în oameni normali.



H.T.: Care sunt activităţile specifice în care sunt antrenaţi deţinuţii?

D.B.: Sunt diverse. Există o şcoală, pentru că cei care ajung la noi au grave carenţe educaţionale. Mulţi sunt analfabeţi. Personalul didactic aparţine Inspectoratului Judeţean, iar programa după care se învaţă e una obişnuită. Acum sunt înscrişi 200 de copii din clasa I pana în clasa a XI-a. Activităţile de voluntariat apelează la simţul implicării al deţinuţilor. De patru ani demarăm campania „Un mărţişor de suflet” în colaborare cu cei de la „Cuvântul care zideşte”. Tinerii şi minorii de aici confecţionează mărţişoare în fiecare an. Ele sunt distribuite în şcolile din Craiova, iar elevii pot contribui cumparându-le. Sumele strânse cunt donate cazurilor sociale. Participă frecvent şi la campania „Let’s do it Romania”. Spre exemplu, în 14 decembrie, un grup de tineri deţinuţi s-au deplasat la un centru de bătrâni şi au susţinut un program de colinde. Activităţile de consiliere în care sunt angajaţi educatori, asistenţi sociali, desfăşoară programe cu cei care nu sunt primiţi la şcoală. Activităţile de menţinere a legăturii cu societatea sunt dedicate relaţionării cu tineri de acceaşi vârstă din societate. Spre exemplu, deţinuţii descoperă fair-play-ul în activităţi sportive comune. Tinerii deţinuţi se pot destinde şi relaxa prin activităţile de hobby. Avem sală de dans şi muzică, sală de sport, bibliotecă. Fiecare dintre ei face ce simt sub supraveghere. Importante sunt şi activităţile de formare profesională organizate în colaborare cu A.J.O.F.M. Dolj. Sunt activităţi destinate unei vieţi active, iar aici este inclus programul specific de prevenţie al riscului de suicid.



H.T.: Care este scopul atelierelor de producţie şi instruire?

D.B.: Instruim practică şi profesionalism prin trei direcţii:

- Absolvirea cursurilor liceale de profil: tâmplar universal şi electrician. Prin intermediul A.J.O.F.M. Dolj, organizăm cursuri pentru deţinuţi şi cei fără loc de muncă. Anul acesta s-a derulat un curs de zidar, tâmplar, tencuitor şi frizer.

- Implementarea programelor de reducere ce au ca scop formarea profesională. În 2009 s-a încheiat un astfel de program. 19 tineri rromi s-au calificat în meseria de tâmplar. Iar la 30 noiembrie a fost finalizat un proiect strategic, prin intermediul căruia au urmat cursuri de formare a competenţelor sociale 84 de tineri. Dintre aceştia au fost selecţionaţi 18 tineri, urmând un curs în meseria de confecţionar de ambalaj din hârtie şi carton. Au mai fost calificaţi în meseria de lăcătuş 14 tineri, iar în meseria de patiser 15 tineri.

- O ultimă direcţie este cea a parteneriatelor. Sunt demarate cursuri de confecţioner de textile în parteneriat cu „Şanse egale pentru toti” din Craiova.



H.T.: Pe 29 iunie este Ziua Penitenciarelor.Cum sărbătoriţi această zi?

D.B.: 29 iunie este o zi de bilanţ în mijlocul anului. Tot atunci sunt sărbătoriţi Sf.Apostoli Petru şi Pavel, fiind consideraţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Se fac avansări în grad, se acordă distincţii, nu doar la nivel local, ci şi la nivel naţional.



H.T.: Ce condiţii ar trebui să îndeplineasca cel care intenţionează să viziteze o persoană privată de libertate?

D.B.: Vizitatorii trebuie să se programeze direct la sediu prin e-mail sau telefon. Se vor prezenta aici la data stabilită. La intrare vor prezenta documentul de identitate iar bagajele vor fi supuse unui control sever. Sunt obligaţi să declare bunurile interzise, cum ar fi alcoolul, telefoanele mobile, banii etc. Dacă nu le declară şi sunt identificate la control, persoana respectivă comite o infracţiune şi va fi pedepsită conform legii.



H.T.: De câte vizite poate beneficia un deţinut pe săptămâna?

D.B.: Deţinuţii au dreptul la o vizită pe săptămână. Desigur că ei păstrează legătura cu familia şi prin scrisori sau telefon. Au dreptul zilnic să vorbească zece minute la telefon. Acum, dacă ei vor să dea zece telefoane, să spună bună ziua la zece persoane,e treaba lor.





H.T.: Care sunt drepturile celor lipsiţi de libertate?

D.B.: Aici se au în vedere toate nevoile deţinutului. Au dreptul la plimbare, la pat individual, la asistenţă medicală, la formarea şi dezvoltatea abilităţilor de viaţă civilizată şi competenţe sociale.



H.T.: Au loc conflicte des? Cum se procedează pentru a le stopa?

D.B.: Aşa cum v-am mai spus, aici e o populaţie eterogenă. Limitarea libertăţii de mişcare creează un disconfort şi e normal să apară conflicte. Iniţial li se solicită să înceteze. Se intervine prin separarea părţilor aflate în conflict. Se constituie o comisie de disciplină care analizează cauzele. Comisia stabileşte vinovatul şi sancţiunile. Ei bine, sancţionarea poate fi privită ca pe o masură educativă, pentru că nu poţi trăi într-o colectivitate dacă nu respecţi colectivitatea.



H.T.: În privinta alimentaţiei,există o comisie care testează calitatea ei?

D.B.: Da. Alimentaţia este foarte bună şi diferă de la deţinuţi la deţinuţi. Vorbim de un număr mult mai mare de calorii în comparaţie cu cel de maximă securitate. Mâncarea e responsabilitatea noastră. Dacă nu e sănătoasă, riscăm să ajungem în instanţă şi nu ne jucăm cu aşa ceva. Să nu vă imaginaţi că luăm trei kilograme de de carne şi le aruncăm într-un vas şi hai să gătim.



H.T.: Vin sărbătorile de iarnă. Ce bucurii vor avea aceşti tineri?

D.B.: În fiecare an, de Crăciun, cei din organizaţiile religioase aduc tot felul de cadouri. Să nu vă imaginaţi acum că aduc telefoane, laptop-uri, tablete etc. Aduc dulciuri, perechi de ciorapi. Este sărbătoare pentru toti puştii, nu doar pentru cei din afară.





Muzeul Satului – Profesorul Ştefan Bălănescu şi votul său pentru tradiţie şi valori în Penitenciarul de Minori şi Tineri din Craiova

Din biroul inspectorului Daniel Barbu se face intrarea în Muzeul Satului. Surprinzător sau nu, există o cameră păstrătoare de tradiţii într-un penitenciar. „E pasiunea domnului director”, adaugă Daniel Barbu.
Stefan Balanescu, cel care o viaţă a adunat obiecte tradiţionale din mai toate colţurile ţării pentru a le dona fostei Şcoli Speciale de Muncă şi Reeducare a Minorilor – actualul PMT Craiova – a fost dascăl de limba română până în 1999.
Poezia lui Marin Sorescu, „Muzeul satului”, scrisă pe o scândură cu un cui încins chiar de profesorul Ştefan Bălănescu, erupe şiroaie de înţelesuri. În partea stângă, un pat tradiţional sprijină ţesăturile femeii de la ţară. Pe masa din blăni straşnice îşi face veacul un caiet. Primele pagini se deschid cu însemnările şi testamentul profesorului. Şirul de ganduri se continuă prin însemnările unor mari oamnei. Scaunele cu trei picioare „făcute recent”, adaugă Daniel Barbu, contureză imaginea solidă a ţăranului. Din coşul de rufe lipsesc straiele de sărbătoare, iar lingurile din lemn sporesc spiritul gospodăresc. „Astfel de achiziţii, păstrătoare de valori, anihilează lacunele tinerilor şi minorilor de aici”, spune Daniel Barbu.

Nici astăzi „huliganii” nu s-au oprit. Încă de la orele dimineţii zeci de persoane s-au strâns în piaţa "Mihai Viteazul", revoltându-se împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Lucrurile riscă să degenereze, avînd în vedere că oamenii anunţă: “Vom veni mereu. Cu crucea, cu lumânarea, cu ce ne-a mai rămas.”
Oamenii şi-au confecţionat din hârtie şi carton pancarte pe care scrie „Jos Basescu!”. Mai mult, i-au făcut preşedintelui chiar şi o coroană. Spun ei, „Basescu trebuie omorât!” . Protestanţii sunt dispuşi să îndure frigul până când vor primi un răspuns pozitiv din partea autorităţilor.
„De ce nu vine intelectualitatea aici, să vorbească cu noi?” strigă craiovenii.
„Lupt pentru dreptul meu. Am muncit muncă grea. Munca mea nu e respectată şi reprezentantul de la Podari nu vrea să ne dea adeverinţă de muncă. A lăpădat haina de PSD-ist şi a luat-o pe cea de PDL-ist. Eu nu am luat nimic de la acest nenorocit la alegeri, nu am luat niciun ajutor. Mă blestem pe biblie. Nu mi-au dat un fir de aţă. Am vrut şi eu schimbare, am vrut să scap de Adrian Năstase. Şi ăla a fost un corupt, toţi sunt nişte corupţi.”, ne spune o protestantă în vârstă de 50 de ani.
Oamenii ameninţă că se vor duce şi la Bucureşti: „ Băsescu a făcut fapte rele. E un escroc. Marinarul dracu', trebuie dat jos! O să ne ducem la Bucureşti. Ne-a ajuns cuţitul la os, nu mai putem.”
Craiovenii susţin SMURD-ul . Alin spune „că din cauza lui Băsescu, nu mai e Raed Arafat. Am crezut că e bun şi uite ce ne face. Nu sunt fonduri pentru ţară, dar pentru el sunt. O să murim acasă pentru că nu o să avem bani să ne ducem la spital.”

Reforma portocalie se lasa cu furie, cu proteste si reprosuri, deja cureaua a fost stransa prea mult.
Alianta PDL-UDMR-UNPR care astazi guverneaza se confrunta cu cea mai mare criza de imagine de pana acum, fie vorbind de masuri precum scumpirea carburantilor, scoaterea subventiilor la caldura sau coplata, pana la presupusa reforma in sanatate, toate acestea au umplut paharul, iar declaratiile presedintelui Basescu din ultimele zile au inflamat spiritele.

Calafetenii se confrunta si ei tot mai greu cu probleme din ce in ce mai mari pe care Guvernul Boc le impune autoritar, fara dezbateri publice si care lovesc direct sau indirect catre buzunarele fiecaruia.
"Asa nu se mai poate" spun din ce in ce mai multi, nivelul de trai scade accentuat si nici viitorul nu se anunta prea bun, probabil si la Calafat se va produce mai devreme sau mai tarziu aceasta explozie de furie si manie.

Se pare ca in curand calafetenii nu vor mai privi pe harta doar in sus, ci vor avea sansa strategica sa beneficieze de constructia noului pod Calafat-Vidin, o oportunitate unica ce acum, mai mult ca oricand nu trebuie ratata.

Singuri putem sa ne hotaram soarta, putem sa devenim o simpla halta, un loc izolat si necalcat de oameni, de investitori, de oportunitati sau ne putem juca aceasta carte a pozitionarii mult mai bine si in interesul nostru.

Ce inseamna o investitie la Calafat, fie ea in contructia de subansamble sau de textile sau o bucata de pamant folosita pentru a produce ceva, inseamna locuri de munca, taxe, posibilitate de dezvoltare.
Pentru acestea unii politicieni locali incearca de ceva timp sa faca ceva, sa dezghete pamantul uitat si il transforme in un parc industrial, o zona in care oricine poate investi, produce, fie ca este strain sau din localitate.
O ideea buna de afacere nu trebuie sa vina numai din exterior, chiar si fiecare dintre calafeteni poate beneficia de o zona industriala cu toate utilitatile, aproape de podul Calafat Vidin.

Pacat mare ca in Calafat inca mai exista unii oameni care sa se opuna acestui proiect, o mana de oameni, de statura "portocalie" deocamadata, personaje care nu vor sa puna umarul la acest prim pas, dar semnificativ.
Este bine ca fiecare calafetean sa stie ce se incearca, cum se incearca si cine se opune proiectului de interes general Parcul Industrial Calafat.

Nu rapiti sansa unica de a revitaliza industrial orasul Calafat, este pacat sa vezi cum unii pun interesele personale in fata intereselor generale in momentul in care ocupa, temporar, niste locuri de conducere.Pacat.